Cum poate un weekend incepe mai bine daca nu incepe de vineri?
Dupa un drum lejer pe autostrada spre Pitesti, luam calea Transfagarasanului. Imi era dor de un drum cu motocicleta, iar ocazia celul mai frumos festival transilvanean - Artmania de la Sibiu - a prilejuit o calatorie pe cel mai inalt drum din Carpatii Romanesti (sau Alpii Transilvaniei, cum sunt numiti de francezi).
La barajul de la Vidrarul ma mir iara de curajul (sau inconstienta) unora de a face bungee jumping de la acest nivel.
Vremea este si ea in ton cu asteptarile. Un soare bland intra pe traseu.
La Conacul Ursului ma bucur de o revedere dupa ani cu Relu, iar o mamaliga aburinda ne da noi forte de drum.
Popasul de mamaliga (2 lei portia) ne aduce si vestea ilara (sau nu) cum ca la Balea s-a deschis shaormerie. Initial am crezut ca e o gluma - la misto, dar din mersul rotilor am vazut ca e pe bune.
Branza de burduf de la stana atasata mamaligii depaseste, insa, orice shaorma in poftele noastre. (Multumim, Relu!) Joaca cu o catelusa - pui de ciobanesc ne face popasul si mai vioi. Jasmine roade tot ce prinde si ar roade si degetele noastre, daca am lasa-o.
Regasesc Sibiul cufundat in poezie. Il simt ca pe o tacere pe pietre si umbre de timp incarcate, intr-un apus peste oras resemnat, o liniste caramizie peste acoperisuri transcendente, in soapte de pasari crepusculare, cu un noapte buna ciripit din cioc. Asa am (re)simtit Sibiul.
Gazde mi-au fost cei de acum trei ani: Hostel Felinarul, cu o atmosfera la fel de boema.
Nume mari ale rock-ului gothic au avut putine minute de desfasurare.
Haggard sunt primii care isi dezvaluie dialogul dintre arcus si coardele viorilor.
Nici nu ma dezmeticesc bine ca au si terminat concertul.
Minutele de incantare sunt zgarcite.
Sharon - Whitin Temptation - de al carei glas si atitudine m-am indragostit prima oara cand a cantat in Sibiu (la Artmania 2007), o Sharon desculta la acea vreme, e acum incaltata, ar ridica glasul de soprana mai sus de nivelul Turnului dintre Piata Mare si Piata Mica.
Sambata nu am avut stare. O escapada la Paltinis via Rasinari se lasa cu gust de kurtos la poale de telescaun si de afine in coama de deal.
Costa doar 8 lei sa iti faci toana de urcat + coborat cu telescaunul.
Cam greu sa pun in cuvinte minutele de relaxare cu prieteni minunati!
O plimbare desculta pe iarba uscata nu ma duce cu gandul la capuse (intalnite in urmatoarea calatorie, din episodul urmator).
Nu am Nikon (inca), ar Canon-ul meu brav prinde toti nikonistii in cadru.
Pana la Sibiu, oprim si la Muzeul Satului (cel mai fain din tara, in viziunea mea).
Vad si eu pentru prima oara cum se naste pasla din clabuci.
Muzeul are invitati mesteri din Calarasi, Mehedinti si Bihor.
Nu gasesc pe nimeni din Chiselet.
Niste opinci ne provoaca o discutie despre obiele.
Labirintul provizoriu ma amuza extrem.
Versuri populare, culese din ramuri si insirate in fata noastra ma duc cu ganduri la bunici de mult plecati din lumea asta...
Culori si ore de munca impodobesc frumos muzeul.
Incerc sa imi aduc aminte de la orele de geografie daca am mai intalnit clasificarea de "minisat". Nu gasesc!
O intalnire de poveste am avut cu un mester opincar din Valcea.
Cum imi plac povestile, ma asez si ascult rabdatoare cuvintele mesterului.
Baiul sau e ca nu are cui sa lase mai departe "secretul" opincilor.
Imi arata si niste opinci facuti din cauciuc de camera de roata de camion, de laVictoria.
Si ma asigura ca purtatorii de opinci au folosit pentru prima oara lanturile antiderapante.
Ce am gasit nou in muzeu au fost tarlalele celor de la Facultatea de la Agricultura cu diverse culturi. Vad si eu, printre altele, cum arata inul. ;)
Pe nepusa masa, toaca de pune pe batut.
Oare vrea sa ucida diavolii din picturile naive de pe gard?
Revederea, dar mai ales reauzirea celor de la Orphaned Land are un singur cusur: este prea scurta.
Un Yossi 100% zambaret isi trimite acordurile chitarii in eterul Sibiului. Kobi ne (re)asigura ca el nu este Jesus, desi seamana cu el.
Dupa ce in 2009, cand Lacrimosa au cantat prima oara la Artmania a fost insotita permanent de ploaie, incat organizatorii au rezolvat de la inceput problema, ridicand scena intr-un mare cort, acum vremea a fost superba. Pana cand a inceput Lacrimosa si norii s-au dezlantuit.
Multi nu se mira, dar eu da, de cum ploua la Lacrimosa.
Desi i-am (re)asteptat cu nerabdare, tremuratul ce m-a imbratisat cu ploaia peste tricou (deja ud) dupa a doua melodie ma trimite direct la un dus fierbinte si apoi in pat.
Duminica, lungim drumul catre casa pe langa Brasov.
Drumul pe Cheia si Ciucasul la orizont incheie o calatorie motociclistica intr-un mod perfect.
Un popas de pepene ne prilejuieste o discutie despre urmatoarea calatorie.